Uite că abia acum realizez faptul că am 14 ani şi că viaţa mea se schimbă de la un an la altul, de la o secundă la alta. Cu fiecare zi ce trece îmi dau seama că nu chiar totul e atât de uşor cum pare şi că există capcane mai inteligente decât firea omenească. Din asta reiese că nu trebuie să gândeşti mereu cu capul. Bine, faptul că eu gândesc aproape întotdeauna cu sufletul este partea a 2-a.
Postez chestia asta numită *pagină* pentru cei trişti, pentru cei care plâng şi care cred că viaţa e atât de grea încât nu mai trebuie trăită, fapt ce mi se pare o prostie. Prefer să nu deschid subiecte gen *emo style* pentru că n-au absolut nicio concordanţă cu ceea ce vreau eu să exprim. Fiecare om îşi trăieşte viaţa cum vrea şi dacă are puterea să-şi calce pe mândrie şi să accepte sfaturi bune pe care să le şi aplice, atunci este un om împlinit.
Aşadar, vin anumite momente în viaţă bla bla bla, bla bla bla în care îţi vine să mori, să spargi tot, să renunţi la tot pentru *un strop de fericire*. Problema este că nici măcar tu nu ştii ce te face fericit. Apar momente în care plângi până când seci de lacrimi, îţi zboară toţi neuronii ( în cazul sconcsului meu, singurul care i-a mai rămas 
) şi rămâi singur, singur, singurel bing-bang, fără nimeni care să te susţină în *coşmarul* pe care îl trăieşti.
Copii, aţi uitat de părinţi! Sunt persoanele care au fost, sunt şi vor fi mereu aici pentru voi. Singurii cărora le pasă indiferent de situaţie, singurii care iartă chiar dacă voi comiteţi greşeli imense. 2 oameni care vor fi mereu aici, acolo, oriunde pentru voi. 30% din copii urăsc ceea ce înseamnă părinţi pentru că au impresia că sunt furaţi de libertate. Şi ştiţi când o să regrete? Când aceştia nu vor mai fi!
Definiţi durerea când moare cineva drag, şi nu când totul nu iese cum aţi vrea voi. Întreaga fericire a unui om stă în familia lui, chiar şi când acesta se aşteaptă mai puţin. Aşa că dacă tot vreţi să plângeţi, împrumutaţi batista iubirii de la părinţi, fraţi sau surori. Luaţi-o ca pe un sfat :).
Profit de moment ca să pun câteva <3<3<3<3<3<3 pentru piciul meu ofticos 
& să vă reamintesc faptul că adevăratele valori sunt preţuite abia după ce dispar…
