România.

România.

Până pe 29 iunie n-ai dreptul să nu fii român.

Deşi se spune că România face parte din *grupa morţii*, avându-i ca adversari pe olandezi, francezi şi italieni, n-aş crede ca tricolorii nu pot face o treabă bună. Ignorând faptul că nu i-am mai bătut pe francezi din 197* şi ceva, că Italia e campioană mondială şi că Olanda a rămas supranumită *portocala mecanică*, nimic nu ne împiedică să facem istorie pe stadioanele din Elveţia şi Austria.

Aşadar, mândriţi-vă cu faptul că sunteţi români şi speraţi la o finală de campionat european atât timp cât echipa noastră are şi jucători de valoare, şi şansa de a de o lecţie tuturor celor cărora nu cred în reuşita acestora. HAI ROMÂNIA!

Pentru când vă veţi simţi descurajaţi.

Niţică savoare vieţii.

Pentru că suntem mai crăcănate decât tramvaiul şi pentru că plouă.

2. Prieten e alchimistul ce îţi oferă, printr-o îmbrăţişare, elixirul vieţii.

3. Prietenul adevărat e o specie pe cale de dispariţie, ocrotită de legea firii tale.

4. Prietenii te ţin în palmă şi când simt că ai nevoie de singurătate suflă asupra ta şi-ţi dau aripi.

5. Prietenii sunt ca şi castanii. Când te aştepţi mai puţin, îţi dau…castane!

6. Prietenii adevăraţi distrug mitul contra eternităţii.

7. Când plouă cu soare vei ştii mereu că prietenii tăi se gândesc la tine.

8. Prietenii sunt cei mai renumiţi infractori. Fură culori din tine şi înalţă curcubee.

9. Prieten e cel ce păstrează cheia sufletului tău în lacătul sufletului său.

10. Prieten e cel ce te sfătuieşte spre binele tău, şi nu spre binele lui.

** Îţi mulţumesc pentru faptul că eşti mereu alături de mine! Te iubesc copil buclat! xxxxx **

Postez chestia asta numită *pagină* pentru cei trişti, pentru cei care plâng şi care cred că viaţa e atât de grea încât nu mai trebuie trăită, fapt ce mi se pare o prostie. Prefer să nu deschid subiecte gen *emo style* pentru că n-au absolut nicio concordanţă cu ceea ce vreau eu să exprim. Fiecare om îşi trăieşte viaţa cum vrea şi dacă are puterea să-şi calce pe mândrie şi să accepte sfaturi bune pe care să le şi aplice, atunci este un om împlinit.

Aşadar, vin anumite momente în viaţă bla bla bla, bla bla bla în care îţi vine să mori, să spargi tot, să renunţi la tot pentru *un strop de fericire*. Problema este că nici măcar tu nu ştii ce te face fericit. Apar momente în care plângi până când seci de lacrimi, îţi zboară toţi neuronii ( în cazul sconcsului meu, singurul care i-a mai rămas ) şi rămâi singur, singur, singurel bing-bang, fără nimeni care să te susţină în *coşmarul* pe care îl trăieşti.

Copii, aţi uitat de părinţi! Sunt persoanele care au fost, sunt şi vor fi mereu aici pentru voi. Singurii cărora le pasă indiferent de situaţie, singurii care iartă chiar dacă voi comiteţi greşeli imense. 2 oameni care vor fi mereu aici, acolo, oriunde pentru voi. 30% din copii urăsc ceea ce înseamnă părinţi pentru că au impresia că sunt furaţi de libertate. Şi ştiţi când o să regrete? Când aceştia nu vor mai fi!

Definiţi durerea când moare cineva drag, şi nu când totul nu iese cum aţi vrea voi. Întreaga fericire a unui om stă în familia lui, chiar şi când acesta se aşteaptă mai puţin. Aşa că dacă tot vreţi să plângeţi, împrumutaţi batista iubirii de la părinţi, fraţi sau surori. Luaţi-o ca pe un sfat .

Profit de moment ca să pun câteva <3<3<3<3<3<3 pentru piciul meu ofticos & să vă reamintesc faptul că adevăratele valori sunt preţuite abia după ce dispar…

din nimicuri;

pliculeţe de ceai Lipton

cu aromă de piersici coapte,

ciocolată cu mentă

“After Eight“ şi

arahide cu glazură.

Viaţa mea e captivă

după gratiile capacului

de Tic-Tac şi

poate că un ultim sărut

selenar mi-ar putea

readuce amarul.

portocale.

E aprilie.

Sub irisul stâng

se zbate

o umbrelă albastră.

În şemineu a

mai rămas

doar un măr

otrăvit,

furat de

la Adam & Eva.

]]> http://lunaplina.wordpress.com/2008/05/14/sevraj/feed/ 0 Teo http://lunaplina.wordpress.com/2008/05/14/blaalblaboratory/ http://lunaplina.wordpress.com/2008/05/14/blaalblaboratory/#comments Wed, 14 May 2008 15:03:09 +0000 Teo http://lunaplina.wordpress.com/?p=36 ]]> Despre oraşul ăsta ciudat*bizar*monoton în care trăim sunt prea multe de zis. În general viaţa nu prea ne dă voie să privim totul cu o energie ieşită din comun. Sunt atât de multe, şi totuşi atât de puţine de zis; despre mediul urban, desigur şi despre traiul pe care îl conturează cu atâta… nostalgie.

Aşa că voi încerca să uit de teve-uri, pc-uri, cuptoare cu microunde si cornuri Seven Days MAX cu ambalajul de 3 ori mai mare decât cornul în sine şi o să postez, spre disperarea voastră, care mă iubiţi aşa mult, câteva poze ( poţi posta poze? ? ) de la ţară. Unul din locurile pe care îl vizitez cu drag datorită naturaleţii, prospeţimii şi frumuseţii cu care mă încântă mereu, indiferent de anotimp, indiferent de oră. Sunt pe cât se poate de needitate. Mai precis, deloc . Enjoy! ( or not )

Bobiiiiiiiiiiiiiiii!! Bobiiiiiiiiiiiiiiii!!

Cocoooooooooooooş!! Cocoooooooooooooş!!

Ieeeeeeeeeeeee(d)!! Ieeeeeeeeeeeee(d)!!

Şi un cer urâââât! Da` urâââââât!

Azi a fost ziua frumoasei noastre colege Irina. La mulţi ani scumpa noastrăăă! xxxxxxxx

Aşa :d. Bleaga mea m-a plăcuit. M-a dat cu rimel. O noutate pentru mine ( mă scuzaţi , cei prea funky pentru talia mea :-j ).

Party-ul a fost la Union şi am petrecut suuuuuuupeeeer. Am râs cu domnişoara ( se ştie care. yhaa! ) până am căzut sub scaun. Puţin dans, multe poze şi frişcă pentru sărbătorită.

Mulţumim celor cărora şi-au lăsat paharele de şampanie independente ( mânuţă ştie :d ). Mulţumim Irinei, mulţumim celor care ne-au făcut fericiţi şi… aparatului de fotografiat ).

Mai multe poze abstracte ca niciodată. Here are some of them xxxxx.

Sau :

Sau :d :